#1

Nu am să pun un titlu acestui prim articol, deoarece nu îl consider a fii un articol. (Da stiu, mindfuck).

De ce mi-am făcut un blog ? 

• Pentru că e tare
• Pentru că mai nou toți urmăresc să își spună părerea pe internet 
• Pentru că vreau și eu să mă fac auzită
• Pentru că e posibil ca unii dintre voi să vă regăsiţi în subiectele pe care vreau să le abordez 

Acum am rămas în pană de motive, dar voi răspunde la următoarea întrebare:

De ce este un blog anonim ?

Poate unii dintre voi vă veți da seama cine sunt, imediat dupa ce imi veți vedea username-ul (chiar nu contează). Am decis să îl fac anonim, pentru a nu exista etichete. Mereu e mai palpitant să nu știi tot de la început, ca plăcerea să se accentueze.

#4 De ce nu mai există relații?

Propun să-ți faci o cafea (sau ce bei tu ca să te relaxezi), să te așezi comod în fotoliu și să-ți eliberezi mintea. Că numai așa vom reuși să ne răspundem la întrebări.

Relații ? De când n-ai mai simțit fluturași în stomac ? De când nu te-ai mai simțit iubit/ă ? Şi de ce !?

Ei bine hai să dezlegăm această enigmă. Vreau să menționez un lucru foarte important înainte, nu e nici doar vina bărbatului și nici doar vina femeii. Ambii parteneri sunt la fel de vinovați. 

De ce spun asta ?

Pentru că ăsta e adevărul oameni buni. Niciun om de pe acest pământ nu va înșela dacă primește tot ce își dorește. Femeile și bărbații nu sunt deloc diferiți când vine vorba de așteptările pe care le au de la partenerii lor. Ambele sexe îşi doresc atenție, grijă, fidelitate, iubire necondiționată, dragoste, sex, joacă și mai ales respect. 

E si normal ca atunci când nu îi mai oferi toate aceste lucruri importante partenerului tău, acesta să înceapă să devină suspicios și distant.

Și bărbații înșeală, dar şi femeile o fac. 

De ce ?

Odată pentru că vor să iasă din faza asta de cotidian, pentru că vor să încerce ceva nou. Pe de altă parte, poate înșeală pentru că se simt dați la o parte şi nu mai primesc tot ce aveau de la început.

Știți când încep toate aceste dispute? Vă zic eu !

Încep imediat când ai impresia că persoana respectivă te iubește atât de mult încât ești sigur/ă că îl/o poți face să-ți mănânce din palmă. Chestia asta se întâmplă ori după o săptămână  (în cazul în care doar femeia e îndrăgostită de bărbat, iar acesta începe sa scoată capul din scorbură și iese în lume ca un şoarece cu o poftă nebună de brânză) sau după două luni (în cazul în care bărbatul este îndrăgostit de femeie, iar aceasta consideră că de acum îl poate fraierii pe prost, probabil vă uitați pe Animal Planet, e ați văzut că uneori până si leii fug de hiene? De ce oare? Vă spun eu, pentru că sunt parșive, se prefac a fii inofensive și apoi *pac* când lași garda jos îți fură hrana. Sau mă rog vorbeam de femei, adică e același lucru doar că ele îți distrug sufletul). 

Pun pariu că toți aveți un fost sau o fostă la care v-ați întoarce indiferent cât de nasol v-a făcut să vă simțiți.

De ce?

Pentru că atunci când partenerul, face o greșeală și ne rănește, ei bine în acel moment uităm absolut tot ce a fost frumos în acea relație. Uităm toate clipele acelea frumoase în care râdeam şi visam cu ochii deschiși, uităm toate mesajele pe care ni le trimiteam (alea după 12 noaptea 😂), uităm de acele momente în care viața ne-a tras un pumn fix în moacă, dar cu toate acestea el/ea a fost alături de tine şi te-a ajutat să te ridici și să lupți din nou pentru ceea ce e important pentru tine. 

Și dacă totuși uităm, cum de ni le amintim brusc pe toate ?

Nu ni le amintim brusc, ni le amintim în timp. După ce ne tragem pumni in cap (metaforic vorbind), după ce scoatem pe gruă înjurături de care nici măcar nu știam că există și desigur după nopți pierdute ori în fața unei sticle pline de alcool, ori în perna pe care trebuie să o schimbi dacă vrei să mai dormi pentru că va fii udă fleaşcă. Ei bine în toate zilele astea în care stăm si suferim, începem să ne amintim de absolut tot, pas cu pas:

• Regretăm că l-am întâlnit/ am întâlnit-o
• Începem să aruncăm toată vina asupra lui/ei
• Avem impresia ca vom muri singuri și că așa e viața 
• Suntem confuzi și parcă le-am da mesaj că poate, poate se schimbă ceva
• Începem să dăm vina pe noi, pentru că n-am fost suficienți de buni că să îi ținem aproape 
• Ajungem să îi urmărim pe toate site-urile de socializare mai ceva ca SRI-ul pe traficanții de persoane
• Ne mai trece usor, usor supărare, deoarece ne aducem aminte de toate momentele frumoase şi realizăm că totuși nu ne-am pierdut timpul
• Dintr-o dată îi vedem in compania altei persoane și din acest moment se dărâmă iar tot zidul de încredere pe care l-am creat în tot acest timp
• Ne punem întrebări, iar suntem confuzi 
• Încercăm sa ne aruncam in bratele altora, dar…

Dar.. realizăm că am pierdut ceva, ce indiferent cât de rău ne-a facut, ne-a schimbat, ne-a creat noi concepții și așteptări şi a fost o lecție de viață.

UITE D-ASTA NU AVEM NIMIC ÎMPOTRIVA DE A NE ÎNTOARCE LA EI. Pentru ca realizăm că toate aceste momente grele echivalează cu toate acele clipe frumoase.

Nu știu dacă vă amintiți, în basme, indiferent cât de înfricoșător și de puternic pare a fi răul, binele învinge mereu. Așa se întâmplă și cu sentimentele noastre. 

De ce nu mai există relatii in ziua de azi?

Pentru că după ce suferi, începi să te închizi în tine,  îți pierzi încrederea în cei din jurul tău, din simplul fapt că îți e frică să iubești din nou, pentru ca devii conștient că povestea de iubire se va risipi și va rămâne doar durere in suflet. Asa că alegi să renunți la luptă, chiar înainte de a începe…

Nu știu dacă vouă vi se întâmplă, dar ați observat că după ce terminați o relatie toxică cu o persoană care doar şi-a bătut joc de voi, imediat întâlniți un om bun care vrea sa va fie alături ?

Dar în schimb voi ce faceți ? Va doriți răzbunare și pe acel om bun care vrea sa vă ajute îl tratați la fel cum ați fost și voi tratați.. Vă bateți joc de el la fel cum ați pățit și voi.

La rândul lui voi ce credeți ca va face ?

Vă zic eu… va face exact același lucru. Și toată treaba asta devine un cerc infinit plin de oameni insensibili care preferă să ofere suferință decât plăcere.

Dacă îți dorești cu atât de multă ardoare să ai o relație frumoasă, de durată.. nu îți mai bate joc, fii sincer cu partenerul tău.

Acest articol îl adresez în egală măsură atât femeilor cât şi bărbaților.

Când intrați într-o relatie, lăsați la uşă orgoliul şi paranoia. Încercați să uitați de trecut şi să trăiți in prezent.

#3 Make-up

Machiajul este prezent în istoria umană încă din cele mai vechi timpuri din Egiptul Antic. De exemplu arheologii au găsit tot felul de produse cosmetice în mormintele faraonilor, precum:

• Kohl este folosit ca protecție pentru ochi
• Uleiul de ricin folosit ca  protector.
• Creme de piele din ceară de albine, ulei de măsline și apă de trandafiri
• Vaselină și lanolină 

Mă rog de-a lungul secolelor am evoluat extrem de mult și în prezent produsele de make-up sunt atât de diversificate încă unora poate chiar le creează dificultăți atât la cumpărare cât și la folosire.
Eu una sunt fana unui machiaj decent. Adică până la urmă machiajul ne ajută să ascundem anumite imperfecțiuni de la natură și de a ne evidenția punctele forte.

Doar că din păcate, în momentul actual machiajul devine o “mască” pentru o mare parte din doamnele și  domnișoarele din ziua de azi. Înțeleg că psihologii spun că uneori această tactică de a ne pune in valoare atuurile feței sau chiar de a le crea noi cu anumite tehnici, ne ajută să prindem încredere, dar chiar nu e deloc “cool” sau frumos să ai o față tencuită… 

Sunt două categorii de femei când vine vorba de make-up:

1. Sunt acele femei care chiar si cu machiaj nu sunt atat de diferite de realitate. Ele pur si simplu scot in evidență anumite părți ale feței, într-un mod plăcut (de exemplu ochii, buzele, pomeții sau poate chiar toate aceste lucruri în același timp, dar într-un mod nu foarte evident sau exagerat).

2. Ei bine în categoria a doua se pot încadra respectivele dame, care arată extraordinar machiate, deoarece știu să se folosească de absolut toate produsele din gentuța de make-up, dar din păcate sunt total opuse cu realitatea.

Am tot auzit vorbe precum “eu ma machiez pentru mine, nu pentru altii”. Sincer da sunt de acord, dar sa fim serioși nu cred că dacă n-ai o pâine in casă mai întâi stai să te aranjezi și abia după ce termini te duci la magazin. Până la urmă scopul machiajului încă din Antichitate a fost să seducă persoanele de sex opus. Totodată este în natura unei femei de a se îngriji și a arăta decent și elegant în societate. 

Machiajul de multe ori ne trădează temperamentul ba chiar reprezinta o adevărată harta geografică a psihismului.

Spre exemplu:

• Pleoapele indică o imensă sensibilitate 
• Genele oferă un tratament versatil
• Sprâncenele denotă un climat mental anxios/ nervos
• Pometii roşii sugerează puțină nostalgie după timiditatea adolescentină și multă ambiție 
• Ochii conturați cu creionul dermatograf trădează o femeie absorbită de propriile fantasme
• Buzele sunt un sediu simbolic, acestea dezvăluie o insatisfacție sexuală atunci când sunt prea stridente 
• Alunița falsă reprezintă un semn al geloziei 
• Unghiile cu o manichiură impecabilă denotă exigența

(sursa: “Dicționar ilustrat al gesturilor”, Joseph Messinger)

Am observat că de când femeile au început să folosească în exces machiajul, bărbații au început să caute naturalețea.

De ce ?

Pentru că exact cum am zis și mai sus la a doua categorie de iubitoare de make-up, unele doamne și domnișoare tind să exagereze şi ajung să poarte niște “măşti” colorate și bine conturate.

Exagerarea asta le conferă bărbaților o senzație de dezgust, deoarece această schimbare extremă denotă un gram de falsitate. 

Totuși,  care este concluzia ?

Concluzia este aceea că femeile ar trebui să înțeleagă faptul că nu exagerând câștigă atenția celor din jur, ci poate că naturalețea, inocența si delicatețea le vor ajuta să iasă cu adevărat în evidență în societate.

#2 Ce cred ceilalți ? Chiar contează?

Întrebarea asta mai mult ca sigur ne bântuie pe toți. De ce? Pentru că mulți specialiști și pihologi au descoperit faptul că este în natura umană de a te modela după mediul în care te afli.

Poate vi se întâmplă și vouă, când sunteți în preajma unor prieteni pe care îi cunoașteți de ani de zile. Veți observa că nu veți avea inhibiții. Ei bine atunci adevarata voastră personalitate iese la iveală. 

Dar când vă aflați în preajma unor persoane noi începeți să vă inhibaţi și să pierdeți puțin din curajul de a vă exprima, deoarece nu știți cum să începeți dialogul.

Aceste două ipostaze nu sunt neapărat fixe. De exemplu dacă reușiti să vă dezvoltați stima de sine nu veți mai avea rețineri de niciun fel.
Am văzut foarte mulți copii, ba chiar și adulti care evită să-şi spună punctul de vedere, din simplul fapt că le este rușine sau le este frică de ceea ce ar spune ceilalți despre ei.

Păcat…

Este foarte trist că in secolul 21 (când se presupune că toți suntem egali) încă se ține cont de părerea exterioară. Din punctul meu de vedere atât timp cât un lucru pe care ţi-l spune o persoană, care în mod normal nu înseamnă nimic pentru tine, te atacă sau te doare, asta înseamnă că este adevărat și că ar trebui să îl revizuiești. Uneori critica este constructivă și cu ajutorul ei reușim să rupem anumite bariere care ne stau in cale. 

Dar din păcate nu toți gândim la fel… 

Mai este și celălalt gen de persoane, care consideră că dacă “fură” câte ceva din personalitatea și obiceiurile altora vor reuși să impresioneze. Dar tot ce reușesc de fapt este să îi facă pe ceilalți să îi ignore și de asemenea să fie lăsați baltă pentru că ei merg pe permisă “dacă X se aruncă pe geam, mă arunc și eu”. Asta nu e ok !!

Am deviat puțin de la subiect, inițial mă gândeam să vorbesc despre acele persoane rușinoase. Ok acum voi continua.

Și eu am avut această perioadă în care îmi era frică să spun ce îmi vine în minte, deoarece mă gândeam că probabil părerea mea este eronată și nu sunt în măsură să le-o exprim celorlalți. 

Dar apoi am realizat ceva !

Ce ?

Simplu atât timp cât nu le vei spune oamenilor ceea ce îți dorești și ceea ce gândești,  nimeni, dar nimeeeni nu va reuși să te înțeleagă. 

Cel mai dureros lucru din lume, este să nu ai o persoană care să te susțină sau să te înțeleagă. Unii găsesc acest sprijin în familie, în rude, în prieteni, în animale sau chiar și în obiecte. 

Nu e greșit să ai o opinie diferită față de cei din jurul tău, atât timp cât reușești să îți susții punctul de vedere cu argumente pe care să le poți exprima fără frică. Dar există și posibilitatea în care să ai argumentele, dar să iți fie teamă să le exprimi. 

*Ei bine acum problema e de ce dracu ne este frică să ne exprimăm părerile !?*

Pentru că există etichete, pe care tot noi le creăm de bună voie sau nu. Am observat că fix persoanele acelea rușinoase și tăcute care stau în colțul camerei, acolo știți voi unde nu ajunge lumina și e plin de pânză de păianjen. Mă rog, e fix aceste persoane uneori şi-o caută cu lumânarea, cum s-ar spune. De ce ? Pentru că apucă să spună anumite lucruri, iar ulterior nu își asumă afirmațiile.

*Îngrozitor*

Și apoi dacă încerci să le ceri socoteală *pac* se panichează, *pac* o dau in plâns și se victimizează. Proastă alegere -_- . 

Niciodată nu am înțeles dorința asta nebună a oamenilor de a judeca tot ce văd, fără ca mai întâi sa cunoască povestea..

De exemplu am văzut o poză pe net în care zicea ceva de genul “dacă o femeie şi-a tăiat părul, înseamnă că vrea să facă o schimbare în viața ei”. 

 Nu fraților, nu mai duceți orice activitate/ eveniment la extrem/ absolut (sau cum vreți voi sa ziceți). Poate că fata/ femeia şi-a dorit să încerce un alt look . Acum dacă vrei sa iti schimbi vestimentația, machiajul zilnic, culoarea părului sau orice alt lucru, nu înseamnă neapărat ca vrei sa impresionezi pe cineva (cum cred uneori acei foști iubiți, care se consolează cu faptul că vezi doamne toate aceste schimbări sunt doar ca să îi facem pe ei să se întoarcă la noi).

Bine ok poate exemplul meu nu a fost destul de bun dar mai am si altele.

Uite am observat ca de cand s-au legalizat căsătoriile intre persoanele de acelasi sex, foarte multi au prins curajul de a-si publica viata amoroasa pe site-urile de socializare sau pe strada. Nu vad nimic greșit in asta. Dar desigur ca mereu vor aparea 2 3 babe sau 3 4 încuiați la minte care sa comenteze si sa judece preferințele celorlalți. De ce ? Pentru ca e ceva necunoscut pentru noi si tot ce e ciudat si nemaivăzut trebuie exterminat *mentalitate învechită*. 

Sau nu știu daca aveti prieteni sau cunoștințe care mai mereu se plâng de lipsa banilor. Se plâng pentru că la noi în țară dacă nu ai studii superioare  (măcar facultate) și desigur acea experință pe care trebuie să o ai la CV (eventual să te nasti cu ea de-a gata, pentru că altfel nu o vei obține) nu vei reuși să te angajezi într-un loc ok, cu un salariu de măcar 1500-2000 lei.

Ce aleg să facă majoritatea tinerilor ? Din moment ce refuză să lucreze pe salarii de 400 500 lei? E simplu, aleg să facă videochat. 

Acum pentru că am ajuns unde voiam, trebuie să-mi dau și eu cu părerea. Nu văd absolut nicio problemă în ideea de a face videochat. Sunt o mulțime de companii legale, care îți oferă contract de muncă și investesc o mulțime de bani în tine. În ziua de azi încă mai există persoane care încurcă videochat-ul cu prostituția. 

*Nu fraților dacă faci videochat nu te prostituezi*

Știți vorba aia “nu e prost cel care cere, e prost cel care dă”. Dacă nu ar exista persoane care să ofere bani pentru a avea o “companie” virtuală sau efectiv un fwb (relativ, nu chiar în adevăratul sens al cuvântului), atunci nici aceste companii nu ar mai exista. Plus că dacă e singurul mod în care poți  face rost de bani rapid, de ce să nu profiți? Bine nici eu nu sunt de acord cu acele târfulite care sunt ticsite de bijuterii și bani datorită părinților. Eu mă refer strict la acele persoane care nu au o posibilitate materială prea bună și  uneori sunt nevoite să o facă pentru o scurtă perioadă de timp, deoarece altfel nu reușesc să-şi rezolve problemelele. 

Ceea ce unii nu știu, este că videochat-ul nu înseamnă neapărat să te dezbraci în fața unei camere şi să faci ceea ce îți cere persoana cu care vorbești. Majoritate persoanelor care plătesc bani pentru acest gen de .. să zicem, “relații”, sunt evitate și excluse de oamenii din jurul lor şi din cauza fricii preferă să plătească sume de bani, doar pentru a discuta și pentru a primi atenție și importanță.

Poate voi nu imi împărtășiți părerile, dar asta e și ideea nu trebuie sa avem aceleași opinii. 

Astept comentariile voastre, mai ales pe cele negative, deoarece sunt sigură că vor exista persoane care, de altfel ca și mine vor să își exprime părerea. 😁